Rezumat >> Articol intreg >> PDF >> Despre Autor
Navigheaza la sfarsit
Tiberiu Weisz, The Covenant and the Mandate of Heaven. An In-Depth Comparative Cultural Study of Judaism and China [Legământul şi Mandatul cerului. O analiză comparativă de profunzimi a iudaismului şi a Chinei], Ed. iUniverse, New York, 2008, 243 p., ISBN 978-0-595-44450-2.
Tiberiu Weisz este un autor evreu de origine română, de formaţie sinolog. Preocupările sale ştiinţifice s-au îndreptat spre legăturile istorice dintre evrei şi China, domeniu în care volumul său „The Kaifeng Stone Inscriptions. The Legacy of the Jewish Community in Ancient China” [Inscripţiile pe piatră de la Kaifeng. Moştenirea Comunităţii evreieşti în China străveche], apărut în 2006, s-a impus ca o lucrare de referinţă în cercetarea de specialitate. În spectrul aceloraşi preocupări se înscrie şi opera sa prezentă, o analiză de conţinut a reperelor principale ale iudaismului şi ale culturii chineze, realizată pe baza juxtapunerii surselor primare, a textelor sacre din cele două spaţii culturale, dar şi a materialelor istorice şi critice de dată mai recentă, mergând pe filonul istoriei până în ziua de azi.
Reflecţii asupra similitudinilor şi a diferenţelor celor două culturi ale omenirii cu cea mai veche existenţă neîntreruptă până astăzi s-au mai produs. Tiberiu Weisz este însă primul care realizează o comparaţie amplă, fundamentată pe surse şi bazată pe o muncă asiduă de peste 10 ani de zile şi pe o vastă erudiţie în domeniul ambelor culturi. Autorul are meritul de a cunoaşte iudaismul din interior, însă în acelaşi timp de a fi şi foarte bine familiarizat cu cultura chineză, înţelegându-i subtilităţile aproape ca un nativ. „Scopul meu este de a invita cititorii către un mod unic de a privi atât China, cât şi iudaismul, şi anume din interior, aşa cum sunt ele văzute de cei care trăiesc în culturile respective”, mărturiseşte el în „Introducere” (p. XVIII, trad. n.). Mai mult decât atât: Tiberiu Weisz cutează să propună ideea (de tip teologic) a unei unice surse din care ar proveni cele două culturi: „La nivel personal, scrierea acestei cărţi m-a provocat constant prin legătura implicită dintre cele două culturi. Nu am mai putut privi iudaismul dintr-o perspectivă pur evreiască, nici credinţele chineze dintr-una strict chinezească. Undeva şi cândva în trecutul îndepărtat, cele două culturi au izvorât dintr-o unică sursă”. (p. XVII, trad. n.)
Rezultatul demersului comparativ este o lucrare sintetică ce se opreşte asupra câtorva elemente centrale ale celor două religii şi culturi. Pe acestea însă le scrutează până în mari adâncimi, descoperindu-le intenţionalitatea mai puţin evidentă şi stabilind conexiuni la acest nivel al înţelegerii realităţii. Bun mânuitor al instrumentelor lingvistice, Tiberiu Weisz îşi retraduce, acolo unde este necesar, termenii în engleză sau alege dintre mai multe variante recurente în traduceri şi literatura secundară pe cea mai aptă să redea sensul primar.
Cartea urmează o cronologie aproximativă, tratând aspectele vizate în ordinea în care ele au apărut ca problematică religioasă. Primele sunt temele de conţinut cu caracter general: morfologia sacrului, legământul sau mandatul, mijloacele prin care se realizează acesta. Sunt tematizate apoi, în ordine, provocările exterioare generate de întâlnirea cu alte religii, epoca de aur a raţiunii, formele de mistică, reformele şi reformatorii, provocările timpurilor moderne, iar în final statalitatea.
Dincolo de paralelismele obişnuite pe care le-ar putea stabili cu uşurinţă orice cercetător (Elohim – Shangdi; Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său – Mandatul pe care Shangdi îl încredinţează Fiului Cerului, împăratul, şi prin el poporului; Tora – cărţile Liji; shekhina – ta), Weisz lansează nişte ipoteze revoluţionare, cum ar fi, de exemplu, aceea că Laozi (604-531 î.Hr.), înţeleptul daoismului, în călătoria sa spre Vest, ar fi intrat în contact, pe Drumul mătăsii, cu ideile biblice şi mai ales cu istorisiri despre Israelul din vremea lui Solomon. Weisz este primul care susţine că anumite idei din „Daodejing”, lucrarea fundamentală a daoismului, atribuită în mod tradiţional lui Laozi, idei care sunt considerate originale în lumea chineză, ar fi de fapt de provenienţă veterotestamentară, că mica ţară cu o populaţie redusă, dar care trăieşte în prosperitate şi pace (Daodejing, par. 80) ar fi de fapt Regatul lui Solomon, ba chiar că stilul sentenţial al cărţii ar fi împrumutat de la „Proverbele lui Solomon” (p. 13 ş.u.). Dao, Unul, cel dincolo de orice conceptualizare, se suprapune în maniera în care este descris în Daodejing peste Elohim Unul, mai ales atunci când Acestuia I se atribuie caracteristici apofatice. Weisz îşi susţine teoria indicând locurile biblice ale căror formulări se regăsesc întocmai în Daodejing. Ele nu sunt puţine, iar identitatea de expresie e, într-adevăr, frapantă. Rămâne de văzut în ce măsură iopteza sa va câştiga adepţi şi va reuşi să se impună în lumea ştiinţifică internaţională.
Vom alege spre exemplificare şi o interpretare inedită a lui Weisz din spaţiul istoriei mai recente, şi anume aceea în care Hong Xiuquan (1814-1864), liderul militar şi harismatic al Rebeliunii de la Taiping (1851-1864), autodeclarat fratele mai mic al lui Iisus Hristos, este înţeles în spiritul mesianismului ebraic. Hong luptă pentru realizarea planului lui Dumnezeu în interiorul acestei lumi, ceea ce pentru chinezi s-ar traduce prin înlăturarea dinastiei de origine străină Qing şi refacerea regalităţii chineze cu centrul în vechea capitală Nanjing. Printre textele sacre cu ajutorul cărora Hong se legitimează se numără şi o traducere rudimentară a unor părţi din Biblia creştină în limba chineză. Tiberiu Weisz este însă de părere că valorile pe care şi le însuşeşte de aici Hong – cele zece porunci, monoteismul, misiunea mesianică – sunt mult mai apropiate de iudaism decât de creştinism (p. 148 ş.u.). Însuşi mesianismul său intramundan îl înscrie pe Hong cu uşurinţă pe linia personalităţilor mesianice evreieşti, în ceea ce priveşte atât expresia sa personală, cât şi urmările pe care apariţia unui asemenea fenomen le lasă asupra propriei culturi. Textele biblice la care face apel Hong Xiuquan sunt veterotestamentare, cu precădere cele ale profeţiei lui Isaia, motiv pentru Weisz se întreabă dacă nu cumva Hong face o confuzie între Isaia şi Iisus.
Mesianismul de factură iudaică al lui Hong este valorizat ca un nou argument pentru legătura inefabilă dintre cele două culturi. În acelaşi registru se înscrie întregul proces comparativ al lui Weisz. Adoptând o terminologie chineză, el sugerează că iudaismul ar putea fi considerat complementarul de tip yang pentru cultura de tip yin a Chinei. Iudaismul, unul dintre pilonii esenţiali ai civilizaţiei occidentale, capabil şi astăzi să îşi dinamizeze adepţii spre o solidă implicare în social, ar avea drept pandant civilizaţia chineză, rămasă izolată şi neînţeleasă vreme de milenii, favorizând retragerea, contemplaţia şi integrarea în ritmurile naturii…
Interpretările lui Weisz se propun lumii intelectuale ca nişte reflexii deosebit de interesante şi cu un grad ridicat de originalitate. Trebuie aşteptată apariţia altor specialişti cu un nivel similar de erudiţie în cele două domenii şi preocupare pentru analiza lor profundă. Doar atunci când va exista o pluralitate a interpretărilor va putea fi evaluat cu mai multă precizie aportul academic al lui Tiberiu Weisz. Meritul incontestabil al lucrării e aceea de a fi deschizătoare de drumuri, şi avem convingerea că va rămâne mult timp de acum încolo o piatră de hotar în cercetarea de specialitate.
Ca un minus al cărţii poate fi semnalată lipsa concluziilor sau a notiţelor rezumative, atât la încheierea fiecărui capitol, cât şi la final. Acestea ar fi facilitat cititorului procesul de ordonare a vastului spaţiu informaţional.
Pentru publicul român, lucrarea se prezintă ca o lectură plăcută şi care îmbogăţeşte, deschizând noi orizonturi nu doar spre înţelegerea a două spaţii şi culturi de o deosebită importanţă în istoria umanităţii, ci şi spre cunoaşterea modalităţilor prin care se poate realiza un demers comparativ fecund, capabil să contribuie la comunicarea interculturală a zilelor noastre.
Lect. Univ. Dr. Alina Pătru
No comments:
Post a Comment